CABINET DE ACUPUNCTURA

Istorie

Primele dovezi scrise ale inceputurilor acupuncturii se trag din dinastia Zhou (772 BC pana in 480 BC). Varsta preconizata a acupuncturii este estimata deci la aproximativ 2500 de ani. Din acest moment acupunctura se va dezvolta pe parcursul secolelor pornind de la faza demonica, faza in care medicina si demonologia erau unul si acelasi lucru, si evolueaza din aceasta faza devenind din ce in ce mai rationala si detaliata. De-a lungul istoriei acupuncturii fiecare dinastie, fiecare curent de gandire, isi pun amprenta inconfundabila pe acupunctura. Dar spre deosebire de modul occidental de a vedea lucrurile – o teorie noua o inlocuieste pe cea veche – in modul oriental de a vedea lucrurile, o teorie noua se adauga celor vechi si amandoua functioneaza in paralel. Astfel, dezvoltarea acupuncturii seamana cu o ceapa care isi adauga cu fiecare dinastie inca un curent de gandire, inca un mod de a privi lucrurile, si astfel creste in complexitate.

Ce e interesant este ca maturitatea acupuncturii, punctul in care ea devine o medicina coeziva ca principii teoretice si tratament, survine relativ devreme fata de prezentul nostru (dinastia Han: 206 BC – 220 AD), etapa in care sunt scrise cele mai importante carti de acupunctura: Huang Di Nei Jing si respectiv Nan Jing. Prima este Tratatul de Medicina Interna al Imparatului Galben, care ia forma unui dialog intre Imparatul Galben si Medicul sau Imperial, Qi Bo. Nan Jing este un manual care apare la cateva generatii dupa Nei Jing si are rolul de a clarifica multe din problemele neclare sau nesistematizate din Nei Jing.

Vor urma pe parcursul secolelor multe alte texte, dar nici unul la fel de important ca acestea doua. Dezvoltarea ulterioara a acupuncturii va lua forma unor extinderi si adaptari in cazuri specifice si a unui rafinament progresiv a bazelor deja postulate in Nei Jing si Nan Jing.

Principiile Acupuncturii

Principiul de baza al acupuncturii presupune cateva premise straine occidentului. Cea mai „straina” este „Qi” sau energie. Este vorba aici de bioenergie, energie a corpului uman care circula prin niste canale sau meridiane prin tot corpul, avand niste traiecte superficiale si unele profunde. In traiectele superficiale energia aceasta iese la suprafata pielii unde interactioneaza cu exteriorul si unde poate fi influentata (zonele unde poate fi influentata fiind punctele de acupunctura). In traiectele interne meridianele alimenteaza diverse organe si zone din organism. Chinezii iau aceasta energie si circulatia ei ca facand parte in mod natural din fiziologia corpului uman si ca fiind forta ce regleaza procesele fiziologice.

Alt principiu sta in faptul ca orientalii vad starea naturala a organismului ca fiind sanatatea, spre deosebire de viziunea occidentala in care organismul care este un sistem extrem de complex este supus legii entropiei (cu cat un agregat este mai complex cu atat este mai predispus sa se strice). Cele doua puncte de vedere nu sunt contradictorii ci mai degraba pun accent pe aspecte diferite – occidentalii pe starea de fapt, pe cand orientalii pe faptul ca organismul dispune de capacitatea de a se vindeca singur. De aici porneste o diferenta subtila dar importanta: medicina clasica pune accentul pe a trata boli pe cand acupunctura pune accentul pe a mentine sanatatea.

„Qi”-ul circula asadar prin aceste meridiane sau canale energetice de unde alimenteaza cu energie organele si tesuturile. Circulatia normala a energiei permite mecanismelor naturale de aparare sa mentina corpul sanatos. Daca insa acest flux normal al energiei este perturbat, zonele, tesuturile sau organele guvernate de meridianele unde fluxul de energie este perturbat sunt slabite si acolo poate aparea boala.

In consecinta, algoritmul (extrem de simplificat aici) dupa care functioneaza acupunctura este de a identifica blocajele din sistemul energetic si de a le dizolva prin stimularea unor puncte de acupunctura care au legatura cu meridianul blocat.

Nivele de Tratament

Un contrast important intre acupunctura si medicina clasica este facut de catre viziunea disecanta occidentala si cea holistica orientala. Occidentalii diseca lucrurile, le reduc la parti si la parti ale partilor in ideea ca daca intelegem totul despre fiecare particica vom intelege totul si despre intreg. Orientalii pornesc invers, de la viziunea de ansamblu spre amanunt, intelegand partile prin rolul pe care il joaca ele in intreg. Desi exista situatii cand unul sau altul dintre cele doua puncte de vedere este mai adecvat, occidentalii si in speta medicina occidentala nu recunoaste inca faptul ca omul este mai mult decat suma partilor componente. Omul este mai mult decat suma organelor sale.

Din pacate insa, functiile cele mai fine nu sunt inca documentate suficient in vest. Si mai pacat este ca aceste functii sunt cele care ne definesc ca oameni cu capacitatile noastre strict umane. Gandirea, sentimentele, ratiunea, creativitatea, constientizarea sunt doar cateva din elementele strict umane care nu sunt inca intelese nici macar la nivel fiziologic ca sa nu mai vorbim de patologie. Dovada ca patologiile mentale si emotionale fac parte in vest dintr-un domeniu diferit de medicina si anume de psihologie, iar cand e vorba de psihiatrie este vorba mai mult de clasificare si diagnosticare decat de tratament real al problemei.

Acupunctura cu baza in filozofia orientala porneste de la alte premise. Viziunea de ansamblu, intregul, in cazul omului cuprinde nu numai dimensiunea fizica, ci si pe cea mentala, emotionala si spirituala. Astfel in acupunctura se recunoaste o fiziologie si o patologie la fiecare dintre aceste nivele, carora le corespunde un tratament adecvat. Una din cele mai importante intrebari la care acupunctorul trebuie sa gaseasca raspuns la prima sedinta este „la ce nivel are omul respectiv nevoie de tratament?” Patologia lui este in principal la nivel fizic, mental, emotional sau spiritual? Pentru fiecare exista diagnostice si tratamente separate.

Mai mult, admitand existenta mai multor nivele ale fiintei umane, devine posibila evaluarea interactiunii dintre ele. O boala la nivel fizic poate fi determinata de un dezechilibru la nivel mental sau emotional de exemplu. Intelegerea cauzei ce a dus la aparitia problemelor este fundamentala. Aceasta face diferenta dintre un tratament simptomatic, care rezolva doar pe moment problema, si unul etiologic, care rezolva cauza, astfel incat problema sa nu mai apara.

Cand e Indicata Acupunctura?

Avand in vedere ca am clarificat modul in care functioneaza acupunctura – si anume prin a ajuta corpul sa se repare singur, am raspuns implicit si la intrebarea „cand e indicata acupunctura”. Ea e indicata in orice boala, dar si in sanatate. In boala ea ajuta corpul sa se vindece singur, iar in sanatate ea ajuta corpul sa se mentina sanatos. Este de mentionat ca in anumite cazuri capacitatea organismului de a se autorepara chiar si cu ajutorul acupuncturii este depasita si atunci o combinatie dintre medicina clasica si acupunctura este poate cea mai buna solutie.

Exista zone in care medicina clasica si acupunctura se suprapun ca arie de actiune. Avand in vedere ca acupunctura nu are efecte secundare, aceasta ar trebui preferata unui tratament medicamentos care are efecte secundare (chiar daca nu vizibile sau imediate). Doar in cazuri cand din anumite motive specifice este urgenta aplicarea unui tratament medicamentos sau chirurgical este bine a se prefera medicina clasica. Exista insa anumite zone de patologie pe care medicina clasica nu le recunoaste deloc. Afectiuni emotionale cum ar fi atacuri de panica, iritabilitate, etc sau discomforturi cum ar fi stari generale proaste, astenie, dureri de spate, tulburari ale somnului, etc sunt considerate „deviatii normale” de la ideal, avand in vedere ca sanatate perfecta nu exista.

Medicina orientala nu numai ca le recunoaste si le trateaza cu succes, dar le considera precursori importanti ai unor boli serioase.

In ceea ce priveste sanatatea, desi acupunctura are un potential terapeutic foarte puternic, ea isi atinge potentialul ca si metoda de a pastra sanatatea. In antichitate a existat o perioada in care acupunctorii aveau un numar de pacienti arondati la ei. Misiunea lor pentru care erau platiti era aceea de a tine oamenii sanatosi. In momentul in care un om arondat la ei se imbolnavea (si deci medicul nu reusise sa misiunea lui de a il tine sanatos) acel om nu il mai platea pe acupunctor. Mai mult, daca omul acela din cauza bolii lui nu mai putea lucra si deci nu mai putea aduce bani in casa, medicul trebuia sa il plateasca pe el.

Iata deci ce responsabilitate isi asumau medicii din vechime si cata incredere aveau in medicina lor!

Avantaje

Acupunctura are cateva avantaje semnificative fata de medicina conventionala.

• In primul rand nu este o medicina invaziva. Nu presupune proceduri intruzive, dureroase sau daunatoare corpului.
• Acupunctura NU are efecte secundare.
• Functioneaza prin a ajuta corpul sa se vindece singur, motiv pentru care vindecarea se face de la interior spre exterior intr-un mod natural, permitand nu doar ameliorari ci si vindecari complete in multe cazuri.
• Acupunctura per total este mult mai ieftina comparativ cu alte proceduri sau tratamente din medicina conventionala.
• Acupunctura recunoaste si trateaza afectiuni si discomforturi nerecunoscute sau tratate superficial de medicina conventionala.
• Poate fi folosita cu succes ca instrument de preventie a bolilor si mentinere activa a unei stari de bine si calitati a vietii crescute.

Stiluri

Exista multe stiluri de acupunctura pe mapamond. Nu exista stiluri bune sau mai putin bune. Exista insa avantaje si dezavantaje ale fiecarui stil. Fiecare pune accent pe un aspect sau altul al teoriei de baza si fiecare foloseste cu predilectie anumite modalitati de diagnostic si tratament. Precum unii pacienti e posibil sa nu raspunda la un anumit stil de acupunctura, cu cat stapanesti mai multe stiluri cu atat mai bine (presupunind ca nu te risipesti).

Cel mai raspandit este stilul Medicinii Traditionale Chineze (MTC). Acesta este esenta tuturor celorlalte stiluri de acupunctura. Este radacina din care pornesc toate. Elemente din MTC se gasesc in toate celelalte stiluri, dar nu si invers. MTC exceleaza la tratamentul problemelor predominant fizice dar facand un tratament satisfacator si al problemelor emotionale/mentale.

Alte stiluri sunt cele japoneze, cum ar fi cel al scolii Toyohari sau Manaka. Japonezii au preluat acupunctura de la chinezi si au rafinat anumite elemente ale ei. Localizarea deosebit de exacta a punctelor precum si sensibilitatea energetica extrema pe care au dezvoltat-o japonezii face din acest stil o bijuterie veritabila. Un exemplu interesant este ca practicantii stilului Toyohari prin excelenta lor localizare a punctelor pot stimula un punct chiar si doar prin a sprijini acul pe punctul de acupunctura, fara a il introduce propriu-zis.

Alt stil bazat pe stilurile japoneze dar adaptat occidentului si erei noastre este stilul Constitutional al Celor Cinci Elemente. Premisa acestui stil este faptul ca fiecare om are un punct slab, si daca tratezi punctul cel mai slab al unui organism, adica slabiciunea lui constitutionala (sau Factorul Constitutional), se vor rezolva marea majoritate a problemelor. Forte-ul acestui stil consta intr-un tratament excelent al problemelor emotionale/spirituale.

Mai exista multe alte stiluri de acupunctura, dar chiar si in cadrul acestor mari stiluri exista sub-stiluri. O zicala in randul acupunctorilor este: „Nu inveti acupunctura ci devii un acupunctor”.

Profilaxie si Prelungirea Vietii

Acupunctura porneste de la premisa echilibrarii organismului, si de la premisa ca boala apare ca un efect al unui dezechilibru energetic. Este insa foarte des intalnit ca un dezechilibru sa existe dar sa nu fi aparut inca o boala diagnosticabila de catre medicina clasica. Tratarea acelui dezechilibru are mai multe consecinte:

• O senzatie de bine perceputa de pacient, o pace interioara, somn mai bun, mai multa energie, etc
• Disparitia sau ameliorarea unor discomforturi (maini si picioare reci, somn agitat, anxietate, iritabilitate, depresie, senzatie permanenta de frig sau caldura, etc)
• Preventia aparitiei bolilor
• Prelungirea vietii

Echilibrarea este asemanatoare cu a face revizia la masina. Masina se duce in service la intervale regulate chiar daca nu e nimic in neregula cu ea. De multe ori dupa aceea se simte ca merge mai bine. La fel si cu acupunctura – pacientii se simt mai bine in ei insisi, deoarece inainte chiar daca nu erau "bolnavi" aveau totusi niste dezechilibre, care lasate sa evolueze putea degenera in boli. Preventia bolilor si asigurarea unui echilibru energetic contribuie la prelungirea vietii.